Am uitat Sarbatoritul in iesle

Dar primul lucru pe care il facem inainte de Craciun e sa cumparam carnea pentru sarmale si friptura.

L-am uitat.

Dar ne suparam primii cand nu cumparam bradul cel mai frumos si cel mai ieftin.

L-am uitat.

Facem curatenie luna in casa, dar inima e patata de murdarie si plina de gunoaie.

L-am uitat.

Zambim fericiti cand primim daruri, dar uitam de cei care nu au gustat o portocala tot anul.

L-am uitat.

Ne dorim haine mai groase si mai multe, dar sufletul ne e gol si degerat.

L-am uitat.

Oamenii nu sunt fericiti daca nu au multa mancare de Craciun, daca nu isi satura stomacul pana ajung la spital, dar sufletul e flamand, tanjind dupa Adevarata Hrana.

L-am uitat.

Globurile si luminitele impodobesc casele noastre, dar omul dinauntru are nevoie de lumina.

L-am uitat.

Trecem grabiti, unii pe langa altii, incruntati si suparati, prefacandu-ne ca sarbatorim.

L-am uitat.

Nu mai auzim corul de ingeri ce, demult, au cantat cea mai frumoasa melodie la nasterea Sarbatoritului. 

L-am uitat.

Steaua Betleemului nu ne mai ghideaza catre iesle. Sunt alte " stele " care ne duc catre nicaieri.

L-am uitat.

Ne daruim inima placerilor de o clipa, uitand ca magii au daruit totul Lui.

L-am uitat.

Mos Craciun e cel sarbatorit, acel mos cu barba alba care aduce in sacul lui mare numai minciuni tuturor celor creduli.

L-am uitat.

Dar El a vrut sa vina pentru noi, aici, pe Pamant.

L-am uitat.

Dar El n-a uitat sa moara pentru noi. Pentru oamenii uituci.

L-am uitat.

Dar El ne iubeste asa cum suntem.

L-am uitat.

Dar a inviat, ca sa ne aduca aminte ca exista speranta pentru mine si pentru tine.

L-am uitat.

Dar noi am crezut ca El e inca in iesle.

L-am uitat.

Dar Isus nu ne-a uitat :)

Sursa: https://libelule-in-plina-noapte.blogspot.com