Cea de a doua mila

"Daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi cu el doua." (Matei 5,41)

Isus a prezentat lucruri pe care ascultatorilor Sai le era greu sa le accepte. El i-a invata ca trebuie sa intoarca si celalalt obraz si sa nu caute razbunare, alegand mai degraba sa suporte o nedreptate decat sa se lupte pentru a-si castiga drepturile. Le-a spus ca nu trebuie sa jure, luand Numele lui Dumnezeu ca martor, si apoi sa minta. In loc sa recurga la divort pentru cele mai neinsemnate motive, ei trebuia sa depuna toate eforturile pentru a-si rezolva problemele din casnicie. SI trebuia sa vegheze asupra propriei inimi, ca sa nu pofteasca la ceea ce nu le apartine, pentru ca "ce cugeta un om in inima lui, aceea si este" (Proverbe 23,7). Actiunile exterioare descopera caracterul launtric. Isus a scos la iveala motivele ascunse pe care ascultatorii Sai le nutreau, in timp ce urmau invataturi ratacitoare cu privire la indreptatirea de sine.
Iudei se considerau mai buni decat asupritorii lor, romanii. Ei priveau dispretuitori la practicile pagane ale strainilor care le ocupasera tara. Isus le cunostea dorinta de razbunare, si cuvintele Sale erau o lovitura data mandriei lor.
"Si daca te sileste cineva sa mergi cu el o mila de loc, mergi doua." Oficialii romani calatoreau aproape intotdeauna cu un detasament de soldati. Adesea, ei ii prindeau pe iudei si ii obligau sa le poarte bagajele militare. Fortele ocupante foloseau violenta pentru a-si atinge scopurile si, deseori, acelora care li se impotriveau li se confisca animalul de povara. Legea si obiceiurile romane, ingaduiau o astfel de slujire fortata pe o distanta de o mila. Aceasta mila insemna, de obicei urcarea unui povarnis de munte sau traversarea unui teren accidentat. Umilinta la care erau supusi mandrii galileeni aproape ca nu mai putea fi indurata. Si Isus ii socheaza, atunci cand le spune ca un cetatean al Imparatiei Sale trebuie sa ofere, cu bucurie, un serviciu de doua ori mai mare decat i se impunea.