DUMNEZEU TE IARTĂ!

„Dar la Tine este iertare” (Psalmul 130:4)

Psalmistul a scris: „Din fundul adâncului, Te chem, Doamne! Doamne, ascultă-mi glasul! Să ia aminte urechile Tale la glasul cererilor mele! Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii de temut.” (Ps. 130:1-4). Însă iertarea lui Dumnezeu este lipsită de valoare dacă nu o primești prin credință… și dacă mai apoi nu te ierți pe tine însuți! Vei spune: „Dar cum rămâne cu trecutul meu?” În clipa în care primești iertarea lui Dumnezeu, trebuie să înțelegi că nu mai ai trecut – ai în schimb un viitor! În plus, mai ai de făcut alte câteva lucruri: 1) Să înțelegi că toți oamenii greșesc. Samson a păcătuit prin faptul că s-a apropiat de femeia nepotrivită (vezi Judecătorii 16). Iona a păcătuit prin faptul că a fugit de misiunea pe care i-a încredințat-o Dumnezeu (vezi Iona 1:3). Petru a păcătuit când s-a lepădat de Domnul Isus (vezi Matei 26:34). Totuși, Dumnezeu i-a iertat și i-a folosit pe fiecare dintre ei spre slava Sa. 2) Să-ți prelucrezi emoțiile: regretul: „Ce bine ar fi fost dacă nu aș fi făcut asta”; frustrarea: „Am făcut tot ce am putut. De ce nu a fost suficient de bine?”; victimizarea: „Nimeni nu mă iubește, așa că voi sta și îmi voi linge rănile.”; paralizia: „Am făcut-o de atâtea ori. Greșeala mea este prea mare. Nu voi putea trece peste ea niciodată.” Emoțiile tale te mint – nu le crede! 3) Să te ridici atunci când cazi. „Cel neprihănit de şapte ori cade, şi se ridică.” (Proverbele 24:16). Să remarcăm faptul că și cel neprihănit și cel păcătos cad. Așa că, fii și tu ca acea femeie care a spus: „Eu nu sunt niciodată jos. Fie sunt sus, fie mă ridic!” Ce spui de asta?! Ești gata să te ridici și să încerci din nou? Dacă ești gata, Dumnezeu îți va sta alături!