Era o zi....

Era o zi de cercetare

Când Dumnezeu blând mi-a vorbit,

Ca este-o cursa spre iertare

Și dacă vreau și eu... s- o prind. .

Eram atâta de uimită,

Că până atunci nu am stiut

Că pot și eu sa fiu acolo

Ca fiu iubit și mântuit.

Nimic nu m-a oprit atuncea

S-alerg spre Domnul meu iubit,

În brațele Lui de-a pururi

Eu m-am predat, ma mântuit!

De-atunci viața mea e plină,

De bucurii, de vers și cânt,

Căci singurul Isus mă poartă

Pe calea către veșnicii.

Veniți și voi, o, scumpi prieteni

La Domnul, cât voi mai trăiți,

Căci vine clipa când în viață

Va trebui sa mergeți drept.

Și dacă azi, nu vă întoarceți

La Cel ce hainele v-albește

Târziu va fi atunci odată

Când judecata va Începe!

De ce s-aștepți să vină ceasul

Când, tu vei sta în fata Lui?

Ce-i vei răspunde la întrebarea:

Ce-ai făcut cu jertfa Lui?

Hai! Vino prietene, aleargă!

La Domnul Isus, chiar acum!

Ca să primești și tu iertarea

Ce te va duce-n ceruri sus!

Și când vei sta în fața Celui

Ce mântuire ți-a adus,

Ferice va fi de tine,

Dacă-l ai tu, pe Isus!

Nu amâna, azi te împacă!

Cu Cel ce vina ta, o ia!

Și pace, har și mantuire

Sigur, tu vei căpăta! !

Amin.