Lucrarea lui Dumnezeu

"Dar Isus le-a raspuns: `Tatal Meu lucreaza pana acum; si Eu de asemenea lucrez`." (Ioan 5,17)

Conducatorii iudei avusesera o multime de ocazii pentru a cunoaste ca Isus era Mesia. Vedenia lui Zaharia, vestea adusa de pastori, venirea magilor, vizita lui Hristos la templu la varsta de 12 ani, marturia lui Ioan Botezatorul – pe toate le ignorasera. In plus, ei aveau profetiile mesianice, care aratau catre Isus; si cu toate acestea ei vroiau sa-L omoare pentru ca vindecase un om in Sabat. Legea iudaica ingaduia tratarea in Sabat doar a bolilor acute, nu si a celor cronice. Faptul ca Isus a ales pentru vindecare un barbat care era bolnav de 38 de ani avea sa constituie o dovada clara de incalcare a acestei restrictii legale.
Infatisandu-Se inaintea Sinedriului, Isus a aratat ca Dumnezeu lucreaza in fiecare zi si ca indatoririle Sale erau mai mari in Sabat decat in oricare alta zi a saptamanii. "Daca Dumnezeu Si-ar opri mana pentru o clipa, omul ar cadea si ar muri. Nevoile vietii trebuie satisfacute, bolnavii trebuie ingrijiti, lipsurile celor in nevoie trebuie implinite. Sfanta zi de odihna a Domnului a fost facuta pentru om si faptele de mila sunt in armonie desavarsita cu scopul urmarit de ea. Dumnezeu nu doreste ca fapturile lui sa sufere nici macar o ora, fie in Sabat, fie in alta zi, daca aceea suferinta poate sa fie indepartata.
Legea opreste lucrarile pamantesti in ziua Domnului, munca pentru castigarea hranei trebuie sa inceteze. Nici o osteneala pentru placere sau pentru profit lumesc nu este ingaduita in aceasta zi. Ci dupa cum Dumnezeu a incetat lucrarea creatiunii, s-a odihnit in Sabat si l-a binecuvantat, tot asa si omul trebuie sa-si paraseasca ocupatiile zilnice si sa consacre orele acelea sfinte odihnei sanatoase, inchinarii si faptelor sfinte. Lucrarea lui Hristos de vindecare a bolnavilor era in armonie desavarsita cu legea. Ea facea ca Sabatul sa fie onorat. Rabinii nu au putut raspunde concluziei logice pe care Isus o trasese din Scriptura si natura. Isus le aratase clar ca pretentiile lor se intemeiau numai pe obiceiuri si traditii omenesti.