Mana de dimineata[ 31 August]

PSALM 50:23
"Cine aduce lauda ca jertfă, acela Mă preamăreşte şi celui ce-şi pune în rînduială calea, îi voi arăta mîntuirea lui Dumnezeu".
Toate lucrările lui Dumnezeu stîrnesc lauda. Cînd a creat
universul, stelele dimineţii au izbucnit în cîntări de bucurie şi toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie (Iov 38:7). Învăţătura Bibliei atît în Vechiul cît şi în Noul Testament, ne arată că Dumnezeu doreşte lauda făpturilor Sale. El aşteaptă rugăciuni de mulţumire de la ai Săi nu numai în vremurile de binecuvîntare şi de mers biruitor pe cale, dar chiar şi în cele de întristare şi de prigonire indiferent din partea cui ar veni. Pavel şi Sila au cîntat cîntări în închisoare.
După cum lauda a fost cea dintîi reacţie a celui de curînd întors la Dumnezeu, ea va fi deasemenea ultima notă a vieţii sale pămînteşti cînd va fi condus în slavă. Nu ne putem imagina frumuseţea corului ceresc care va sărbători intrarea Mielului lui Dumnezeu în împărăţia Sa împreună cu Biserica Lui. Cîntecul acesta de laudă se va perpetua în veşnicie şi noi vom participa la el.
Dar deşi lauda umple cerurile, ea adeseori este, din nefericire, absentă din viaţa credincioşilor. Putem să executăm cîntări frumoase şi în cuvinte şi-n melodie fără să le trăim; adorarea şi lauda devin atunci o simplă formă de evlavie. De ce este atît de adesea în noi lipsa unei laude veritabile? Este din pricină că în viaţa noastră domneşte un duh de tristeţe, de critică, de plîngere împotriva unuia sau altuia. Şi asta se întîmplă cînd ne gîndim întîi la noi înşine şi nu la Mîntuitorul nostru şi la cauza Lui. Atunci nu mai simţim nevoia de a lăuda pe Dumnezeu pentru lucrările Lui minunate. Lauda şi rugăciunea nu sînt ele plămînii Bisericii? Cuvîntul ne îndeamnă să lăudăm pe Domnul în orice vreme, lauda Lui să fie necurmat în gura noastră.
Dumnezeu este atent la această lipsă în viaţa noastră şi de aceea ne-a păstrat în Cuvîntul Său îndemnul din psalmul 103! Aducîndu-ne aminte de toate binefacerile Lui vom putea striga împreună cu David: "Binecuvintează, suflete pe Domnul, şi tot ce este în mine (toată făptura mea) să binecuvinteze Numele Lui cel sfînt". Dacă realizăm că lipsesc din viaţa noastră lauda şi mulţumirea, să ne amintim cîte binefaceri ne-a făcut Dumnezeu de-alungul vieţii şi va fi suficient ca să izbucnim cu ochii în lacrimi, în laude şi mulţumiri, mai ales cînd ne gîndim la cea mai mare binecuvîntare că ne-a ales în Domnul Isus şi ne-a binecuvîtat cu tot felul de binecuvîntări duhovniceşti în locurile cereşti, în Hristos.