Noi ce spunem, ce vestim?...

Psalm. 19:1-4a.”Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor LUI. O zi istorisește alteia acest lucru, o noapte dă de știre alteia despre El. Și aceasta fără vorbe și fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit; dar răsunetul lor străbate tot pământul și glasul lor merge până la marginile lumii.”

Ooo, cât de nepătrunse sunt aceste lucruri și totuși le pătrundem cu înțelepciunea Ta Dumnezeule! Priceperea Ta ne face conștienți de măreția acestor descoperiri pe care le înțelegem în inima noastră, chiar dacă nu sunt multe vorbe și cuvinte, totuși bucuria slavei Tale o simțim în noi. Omul nostru cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu este plin de această SLAVĂ a Lui, pentru că este în locurile cerești cu Hristos, ascuns în Dumnezeu. Dacă suntem conștienți de identitatea noastră în Hristos, viața din cer o trăim aici pe pământ biruitori asupra diavolului, păcatului, bolilor și dependențelor, iar SLAVA lui Dumnezeu spune fără cuvinte cine suntem, cum suntem și cui aparținem, iar umblarea noastră în lume, este dovada lucrării LUI în noi, dovada nașterii noastre din Duhul LUI, dovada că aparținem Împărăției cerurilor, dovada că ISUS HRISTOS este Cel ce ne-a adus în familia Tatălui nostru. Fiecare zi din viața noastră istorisește alteia că fiii de Dumnezeu, care nu sunt DIN lumea acesta, dar încă mai trăiesc ÎN ea, nu trăiesc ei, ci Hristos trăiește în ei și viața care ei o trăiesc astăzi, o vor trăi și mâine, în credința Fiului lui Dumnezeu. Chiar și nopțile fiilor pline de pace, bucurie și odihnă în Hristos, vestesc acest lucru, altei nopți, fiindcă CĂLĂUZITORUL este prezent și ziua și noaptea în viața lor, aducând SLAVĂ lui Dumnezeu. Chiar fără cuvinte, Duhul Sfânt face să răsune CREDINȚA lui Isus, din viețile fiilor, până la marginile pământului, fără ca omul să o poată opri. Glasul lor merge până la capătul lumii, iar SLAVA lui Dumnezeu este de necuprins, de neoprit. Mulți au încercat să oprească această SLAVĂ și să nimicească fiii de Dumnezeu, prin moarte, însă după moartea unora, alți fiii se adăugau, se multiplicau. SLAVA lui Dumnezeu nu a fost, nu este și nu va fi oprită niciodată, de peste fiii LUI, peste care El a turnat-o printr-o dragoste extravagantă și de neoprit. Sângele lui Isus acoperă fiii, prin orice ar fi să treacă, iar în ei Domnul a pus o conștiință care vorbește mereu, mereu și-i ține treji, îi povățuieșe pentru că este luminată de Duhul Sfânt și nimeni și nimic nu poate stige această SLAVĂ de pe fața lor, care vorbește și ziua și noaptea și pe drum la plecare și pe drum la întoarcere. Vorbește prin cuvinte auzite, vorbește prin cuvinte neauzite, dar răsunetul lor răsună pe tot pământul și lumea aude și vede SLAVA lui Dumnezeu, ca fiecare om de pe pământ să fie făcut conștient de SLAVA lui Dumnezeu, arătată în Fiul. Mulți atacă fiii cu: ”ce va fi cu cei ce nu au auzit, nu aud Evanghelia ”?”cum vor fi judecați?”. Romani 1:19 zice: ”Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.” Putem înțelege că în fiecare om născut pe pământ, Dumnezeu a pus acestă CUNOAȘTERE, din care ar putea să-L recunoască, ca Dumnezeu și să-I dea SLAVĂ. Mai mult, oricine poate să întrebe cerul, soarele, stelele și întreaga natură și să asculte cine este Creatorul lor. Ele vorbesc toate despre Dumnezeu, fără cuvinte, fără vorbe dar răsunetul lor se aude, până în inima omului care vrea să-L cunoască pe Creatorul lui, chiar până la marginile pământului. Dar, pot fiii de Dumnezeu să nu poarte această SLAVĂ? Pot, dacă mintea lor este neînnoită, nealimentată, nehrănită cu Cuvântul Domnului. În acest fel pot să aducă slavă lumii, slavă celui rău sau slavă firii lor, nerăstignită. Doamne, vrem să fim vii în Hristos și să trăim biruitori, aducând SLAVĂ Numelui Tău. Amin!