Pedeapsa, nu razbunare

Are o mare importanţă, cum aplicăm pedeapsa copiilor noştri. Mulţi, cînd văd că copilul a făcut ceva rău, se ener¬vează şi îl bat, pînă îşi descarcă nervii. Felul acesta de a sancţiona e rău, nu e educativ. Copilul îşi spune că tata a fost nervos şi de aceea 1-a bătut. Pedeapsa se aplică spre îndreptare. Aceasta este rostul ei. De aceea, ori de cîte ori a trebuit ca eu să pedepsesc pe una din fetele noastre, nu am trecut imediat la acţiune, ci stăteam să mă liniştesc. Apoi, după o oră sau chiar a doua zi, calm, o chemam pe cea vinovată în altă cameră şi stăteam de vorbă cu ea. Căutam să-i arăt vina şi să o fac să înţeleagă că nu e bine.
Doream să-i formez convingeri temeinice. După ce îşi recunoştea vina, atunci îi spuneam că mie nu-mi face plăcere să bat. dar orice rău trebuie sancţionat şi aplicam pedeapsa, fără nervi. Şi întotdeauna după aplicarea pedepsei, îngenuncheam cu ea şi ne rugam Domnului pentru îndreptare.
"Ridică-ţi mîinile spre El pentru viaţa copiilor tăi" (Plîngerile lui Ieremia 2.19).