RUGĂCIUNEA CA FUNDAMENT AL REPUTAŢIEI

3 Ioan 1-4 Prezbiterul, către preaiubitul Gaiu, pe care-l iubesc într-adevăr. Preaiubitule, îţi doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău. A fost o mare bucurie pentru mine când au venit fraţii şi au mărturisit că eşti credincios adevărului şi că umbli în adevăr. Eu n-am bucurie mai mare decât să aud despre copiii mei că umblă în adevăr. 3 Ioan 12 Aş vrea să vă spun multe lucruri; dar nu vreau să vi le scriu pe hârtie cu cerneală; ci nădăjduiesc să vin la voi şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină.

Fundamentul reputaţiei, printre creştini, este buna relaţie cu Dumnezeu. Fără Cuvânt şi fără rugăciune nu putem oferi o bună mărturie celor necredincioşi şi nu vom avea o direcţie clară în lucrarea Evangheliei. Prezbiterul Gaiu era un om de caracter, probabil mai în vârstă, şi tocmai de aceea era iubit de apostolul Ioan care îi dorea multă sănătate trupească şi sporul sufletesc pe care îl avea deja. Mărturia pe care au dat-o fraţii despre Gaiu înaintea lui Ioan era o dovadă de netăgăduit cu privire la reputaţia sa printre credincioşi. Criteriul de apreciere al apostolului Ioan pentru copiii săi spirituali era umblarea în adevăr. Trăirea în sfinţenie face legătura dintre adevăr şi dragoste. Suntem chemaţi de Duhul lui Dumnezeu să fim credincioşi adevărului în dragoste. În versetul 12 din 3 Ioan apostolul iubirii acreditează ideea care n-are nevoie de demonstraţie şi anume că, părtăşia creştină prin prezenţa efectivă a celor chemaţi de Dumnezeu, nu poate fi înlocuită de nimic, nici chiar de această scurtă epistolă. Vorbirea gură către gură face parte din bucuria noastră deplină oridecâteori ne adunăm pentru laudă şi închinare în Numele Domnului. De aceea şi Domnul Isus le transmite ucenicilor Săi, în camera de sus, în cunoştinţă de cauză, următoarele veşti îmbucurătoare: „În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14.2-3)