RUGĂCIUNEA CU CREDINȚĂ

„Când vă rugaţi, să credeţi…” (Marcu 11:24)

Charles Haddon Spurgeon, „prințul predicatorilor”, a spus: „Crede în Dumnezeu până când Îi poți mulțumi pentru răspuns. Dacă răspunsul întârzie pe undeva, nu te ruga ca și cum este evident că nu crezi că-l vei mai primi. O asemenea rugăciune, în loc să fie un ajutor, va fi un obstacol; iar atunci când ai terminat acea rugăciune, vei descoperi că credința ta a slăbit sau că a dispărut în totalitate. Urgența cu care ai dorit să rostești o astfel de rugăciune a fost în mod clar din sine. Poate nu faci o greșeală să Îi pomenești Domnului de problema ta, dacă te face să aștepți, însă asigură-te că o faci în așa fel încât să fie implicată credința. Nu te ruga fără credință! Îi poți spune că aștepți și crezi în El în continuare, și de aceea Îl lauzi pentru răspuns. Nimic nu-ți poate scoate mai bine credința în evidență, precum faptul că Îi poți mulțumi lui Dumnezeu în avans, fiind sigur de răspunsul pe care-l vei primi. Rugăciunile rostite fără credință neagă atât promisiunile lui Dumnezeu din Cuvântul Său, cât și șoapta Lui pe care a pus-o în inimile noastre. Aceste rugăciuni nu sunt decât expresia neliniștii din inima noastră, iar neliniștea implică necredință. „Pe când noi, fiindcă am crezut, intrăm în „odihna” despre care a vorbit El” (Evrei 4:3). Rugăciunea fără credință izvorăște adesea din focalizarea gândurilor noastre pe necaz sau problemă, și nu pe promisiunea lui Dumnezeu. Despre Avraam ni se spune că „nu s-a uitat la trupul său… nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu” (Romani 4:19-20). Așadar, să veghem și să ne rugăm ca să nu cădem în ispita de a ne ruga fără credință.” Amin?