RUGĂCIUNEA CU NERESPECTAREA DECRETULUI IMPERIAL

Dan 6.10-15 Când a aflat Daniel că s-a semnat porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele camerei de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe Dumnezeul lui, cum făcea şi mai înainte. Atunci oamenii aceştia au dat năvală în casă şi l-au găsit pe Daniel rugându-se şi chemând pe Dumnezeul lui. Apoi s-au înfăţişat înaintea împăratului şi i-au zis cu privire la hotărârea împărătească: „N-ai scris tu o hotărâre care spune că oricine va înălţa, timp de treizeci de zile, rugăciuni vreunui dumnezeu sau vreunui om, în afară de tine, împărate, să fie aruncat în groapa cu lei?” Împăratul a răspuns: „Lucrul acesta este adevărat, după legea mezilor şi a perşilor, care nu se poate schimba!” Ei au luat din nou cuvântul şi i-au zis împăratului: „Daniel, unul din prinşii de război ai lui Iuda, nu ţine deloc seama de tine, împărate, nici de hotărârea pe care ai semnat-o, şi îşi face rugăciunea de trei ori pe zi!” Împăratul s-a mâhnit foarte mult când a auzit lucrul acesta; s-a gândit cum ar putea să-l scape pe Daniel, şi până la asfinţitul soarelui s-a trudit să-l scape. Dar oamenii aceia au stăruit de împărat şi i-au zis: „Să ştii, împărate, că, după legea mezilor şi perşilor, orice hotărâre sau orice poruncă întărită de împărat nu se poate schimba!”

Cunoaştem cu toţii această experienţă dramatică pe care a trăit-o profetul Daniel când, la o vârstă deja înaintată, datorită credinţei sale în Dumnezeul lui Israel a fost aruncat de cei răi în groapa leilor. Era un înalt funcţionar de stat, neîntrecut în cunoştinţe profesionale şi în înţelepciune, invidiat de rivalii săi care nu i-au putut găsi nicio lipsă sau vreo neglijenţă în felul în care se achita de atribuţiunile care-i reveneau la locul de muncă. Inspiraţi, fără-ndoială de Satan, duşmanul de moarte al neprihăniţilor lui Dumnezeu, ei au conceput un edict imperial, valabil doar o lună de zile prin care împăratul era zeificat iar toţi oamenii din imperiu erau obligaţi să i se închine, inclusiv Daniel. Profetul n-a intrat în panică în această grea încercare, aşa cum făcuse tot timpul încă din tinereţe, ci se ruga lui Dumnezeu în continuare de trei ori pe zi, cu aceeaşi credinţă şi linişte ca mai înainte. În fond viaţa lui era predată în cea mai puternică mână din univers, în mâna lui Dumnezeu. Echipa de urmăritori ai adversarilor lui nu s-a sfiit să-i violeze domiciliul şi să intre după el în camera de sus unde Daniel se ruga lui Dumnezeu care este Împăratul universului. Cu alte cuvinte l-au prins „în flagrant” şi aveau acum probe directe cu privire la încălcarea acelei porunci pe care chiar împăratul Darius o semnase. Acuzatorii vin grabnic la împărat cu jalba în proţap, cum se spune, împăratul se mâhneşte puternic, se schimbă la faţă, probabil, şi-şi dă pe loc seama în ce capcană a intrat. Zadarnic se străduieşte pănă la asfinţitul soarelui să-l salveze pe profet. Dar există în ceruri un Împărat care l-a putut salva pe Daniel datorită credinţei şi rugăciunilor sale fierbinţi, care au închis gura leilor prin puterea unui înger trimis la faţa locului. Slăvit să fie Domnul! Astfel de rugăciuni mai aşteaptă şi astăzi de la noi Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.