RUGĂCIUNEA LUI DAVID ÎN VREME DE RĂZBOI

1 Sam. 30.1-8 Când a ajuns David cu oamenii lui la Ţiclag, amaleciţii năvăliseră în partea de miazăzi şi în Ţiclag. Ei nimiciseră şi arseseră Ţiclagul, după ce luaseră prizonieri pe femei şi pe toţi cei ce se aflau acolo, mici şi mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul şi plecaseră. David şi oamenii lui au ajuns în cetate şi iată că era arsă, şi nevestele, fiii şi fiicele lor, fuseseră luaţi captivi. Atunci David şi poporul care era cu el au ridicat glasul şi au plâns, până n-au mai putut plânge. Cele două neveste ale lui David, Ahinoam din Izreel şi Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate şi ele. David fusese în mare strâmtorare, căci poporul vorbea să-l ucidă cu pietre, pentru că toţi erau amărâţi în suflet, fiecare din pricina fiilor şi fetelor lui. Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui. El a zis preotului Abiatar: „Adu-mi, te rog efodul!” Abiatar a adus efodul la David. Şi David a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?” Domnul i-a răspuns: „Urmăreşte-o, căci o vei ajunge, şi vei lua înapoi totul.”

Fraza cheie a acestei întâmplări dureroase este aceasta: David s-a sprijinit pe Domnul care i-a răspuns rugăciunii sale disperate. Mai avea puţin şi oamenii săi erau cât pe ce, în durerea lor pentru cei pierduţi, să-l ucidă cu pietre. Vă daţi seama, a scăpat cu viaţă în lupta cu Goliat, a scăpat de furia lui Saul pe care nu-l va mai întâlni în viaţă pentru că acesta va muri în luptă cu filistenii pe muntele Ghilboa. Se ştie că în viaţă fiecare om are necazul său. Dar în astfel de condiţii David a avut o străfulgerare a credinţei în Dumnezeul lui Israel care i-a dat atâtea victorii împotriva duşmanilor săi. De ce nu L-ar chema şi acum? ! ... Îl cheamă urgent pe preotul Abiatar şi-i cere să folosească metoda Urim şi Tumim, adică Lumină şi Desăvârşire, cu scopul clar de a-L consulta pe Dumnezeu: Să meargă sau să nu meargă după oştirea duşmană pentru a-i aduce pe cei captivi înapoi? Şi Dumnezeu i-a răspuns: „Du-te şi vei reuşi!” Şi aşa a fost, căci Dumnezeu nu minte niciodată. Să ne bazăm pe El cu toată forţa credinţei noastre având la temelia vieţii promisiunile Scripturii. Dumnezeul Bibliei şi al mântuirii este viu şi putem intra în legătură cu El, în Numele lui Isus Hristos, prin Duhul Sfânt. Aşa a făcut David şi Dumnezeu l-a ajutat să aducă înapoi totul şi să-i gonească pe acei tâlhari amaleciţi şi chiar să-i omoare în cele din urmă.