RUGĂCIUNEA LUI DAVID ÎNAINTEA LUPTEI CU FILISTENII

2 Sam. 5.17-25 Filistenii au aflat că David fusese uns împărat peste Israel şi s-au suit toţi să-l caute. David, căruia i s-a dat de ştire, s-a coborât în cetăţuie. Filistenii au venit şi s-au răspândit în Valea Refaim. David a întrebat pe Domnul: „Să mă sui împotriva filistenilor? Îi vei da în mâinile mele?” Şi Domnul a zis lui David: „Suie-te, căci voi da pe filisteni în mâinile tale.” David a venit la Baal-Peraţim, unde i-a bătut. Apoi a zis: „Domnul a risipit pe vrăjmaşii mei dinaintea mea, ca nişte ape care se rup.” De aceea s-a dat locului aceluia numele de B aal-Peraţim (Şesul rupturii). Ei şi-au lăsat idolii acolo şi David şi oamenii lui i-au luat. Filistenii s-au suit din nou şi s-au răspândit în Valea Refaim. David a întrebat pe Domnul. Şi Domnul a zis: „Să nu te sui; ci ia-i pe la spate şi mergi asupra lor în dreptul duzilor. Când vei auzi un vuiet de paşi în vârfurile duzilor, atunci să te grăbeşti, căci Domnul merge înaintea ta, ca să bată oştirea filistenilor.” David a făcut cum îi poruncise Domnul şi i-a bătut pe filisteni de la Gheba până la Ghezer.

Asemenea regelui David şi noi, creştinii, suntem angajaţi într-o bătălie, e-adevărat spirituală, pe care n-o putem duce decât cu rugăciune. Nu este bătălia noastră ci este războiul Domnului împotriva duşmanilor Săi. Aşa a judecat şi David. De aceea L-a consultat pe Dumnezeu în ce priveşte momentul de început al luptei cu filistenii în două momente şi locuri diferite. Prima dată în Valea Refaim, când Dumnezeu i-a spus să lupte cu filistenii. David a luptat împotriva filistenilor şi i-a biruit. A doua oară în acelaşi loc, tot în Valea Refaim, David n-a aplicat călăuzirea divină pe care a primit-o prima dată, ci s-a îndreptat din nou în rugăciune către Domnul pentru a primi o călăuzire proaspătă. De aceea nu întîmplător Domnul Isus cel înviat din morţi a promis urmaşilor Săi prezenţa Sa în fiecare zi, pentru ca în fiecare zi noi să-L căutăm cu rugăciune, prin Duhul Sfânt. Nu putem acţiona astăzi prin călăuzirea Duhului pe care am primit-o ieri. A doua oară Dumnezeu a schimbat tactica de luptă şi i-a cerut lui David să-i încercuiască pe filisteni pe la spate în dreptul unor duzi de pe marginea drumului. Semnul pe care avea să i-l dea Dumnezeu pentru începutul luptei era „un vuiet de paşi în vârfurile duzilor”. David trebuia să ştie că lupta era a Domnului şi că El Însuşi mergea în frunte ca să-i bată pe filistenii aceia. Dumnezeu a luptat, David a luptat împreună cu Domnul împotriva filistenilor şi i-a bătut de la Gheba până la Ghezer. Parcă auzim instrucţiunile apostolului Pavel din Efeseni 6.14-18 pentru lupta noastră spirituală: „Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa şi rugăciune pentru toţi sfinţii... ” Aceasta este chemarea noastră în lupta spirituală şi Domnul să ne ajute să nu dăm înapoi.