Mitologia, între mit si realitate

Mitologia, între mit si realitate

,,,, Pavel a stat in picioare in mijlocul Areopagului, si a zis:

,, Bărbați atenieni;  In toate privințele vă găsesc foarte religioși.’’

[ Faptele apostolilor 17;22 ]

   Înainte de a vă spune cîte ceva din frumoasa mea vizita făcuta in Grecia, te rog iubite cititior in Domnul, să-ti deschizi Biblia la Faptele Apostolilor capitolul 17, si citește de la versetele 16 pâna la 34.

   Scopul, nu este da a ține o predică, vreau să-mi impart astăzi bucuria cu tine, acea bucurie pe care am trăit-o preț de citeva zile in acele locuri, acolo unde cu mii de ani in urmă, un titan al credinței si apărător al legii lui Hristos, avea să-L vestesca Atenienilor,, pe acel Dumnezeu necunoscut’’  si anume pe Hristos, Domnul.

   Îmi aduc bine aminte, de ora de istorie cind eram mic copil la scoala, cind priveam cu atâta curiozitate, statuile vechilor antici, templul impunator al zeitei Atena, dar si pe zeii cei mari si puternici, care in credința si viziunea grecilor antici, erau dumnezei bine catalogați in diferite categorii, iar pentru mintea mea de copil erau,, vitejii cei neinfricati, si vesnici ‘’. Astfel, am devenit eroul din umbră, într-o frumoasa dupa-amiaza de aprilie, călător  prin locurile pagini mele de istorie.

   Ei bine, eram in capitala Greciei, in frumosul oraș Atena, care si astăzi după atâția mii de ani, inspira acel aer antic, logodita  parcă cu civilizația lumii moderne in care ne aflăm. Odată ajuns la impunătorul templu al zeiței Atena, cunoscut si cu numele de Acropoli, am admirat fiecare piatra bine slefuită si zidita de îndemânaticii zidari antici, si am ramas mut, la înțelepciunea si măiestria prin care au fost zidite, întrebându-mă inca o data, câta pricepere si fantezie, a pus Dumnezeu în omul, care nu este decît, un pumn de țărâna păcatoasă. Priveam, și la statuile învechite de mii de ani, dar bine conservate, ce reprezentau pe vitejii mei cei neînfricati si vesnici, [ asa cum îi vedeam eu, in mintea mea de copil ] dar toți erau morți, fără vlagă, fără puterea de a stăvili forțele întunericului, și astfel  bietul Hercule, nu era decât, câteva kilograme de bronz, bine păzit de agentii de pază. Acum am înteles perfect, de ce apostolul Pavel, fusese atât de mâhnit in duhul sau, la vederea acelei cetăți plina de idoli. Am coborât apoi treptele impunătorului templu, oprindu-mă apoi in fata unei imense stânci de piatră.

   Nu mică mi-a fost mirarea să aflu, ca acea stânca era de fapt Areopagul, locul unde apostolul Pavel l-a vestit Atenienilor, pe Hristos. Plin de emoție, am calcat pe urmele lui Pavel, asa cum el, a calcat pe urmele lui Hristos. [1 Cotinteni 11;1 ]-    ( vorbesc aici de urmele pamântesti , nu de cele spirituale ale apostolului, pentru a nu fi înțeles gresit. ) Iar îndemnul meu de astăzi , iubite cititor în Domnul, este sa călcăm pe urmele lui Hristos, nu cele pământești. Încearca sa intelegi diferența, la care m-am exprimat prin ele.  

   Desi, urmele lui Pavel, ce au fost imprimate in praful antic s-au sters de mult in urma ploilor, urmele lui Hristos, sînt si vor ramăne veșnic scrise in Cuvântul Sau de aur, care este Biblia. Astfel, mitul mitologiei antice cu zeii si zeitele lor, vor ramâne scrise doar pe pagini de istorie, care într-o  buna zi, vor dispărea pentru totdeauna, la revenirea Domnului Isus, iar Dumnezeul cel necunoscut odata Atenienilor, este si va fi pururea, nu un mit, ci adevarul sfint, calea, si mântuirea celui  ce crede, din toata inima sa. Am să termin pagina mea, cu minunatele cuvinte ale Domnului Isus cînd a spus :

,, Eu sint calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine.’’ [ Ioan 14;6 ]

Dumnezeu, să binecuvânteze  România.

Viorel Balcan 22 noiembrie 2012