Când lucrez Eu, cine se poate împotrivi?

Înainte să aştern pe hârtie această experienţă din viaţa mea trebuie să recunosc faptul că nu mi-a fost prea uşor să mă decid care lucrare săvârşită de Dumnezeu în viaţa mea este cea mai potrivită pentru a sta drept mărturie a puterii Sale măreţe şi în acelaşi timp pentru a vă întări în omul dinăuntru, după cum spune Biblia.

Dacă veţi avea răbdare să citiţi următoarea experienţă veţi vedea că planurile lui Dumnezeu şi voia Sa reuşesc întotdeauna să vină în opoziţie cu ale noastre aşteptări tocmai pentru a ne face să realizăm cât de departe sunt gândurile noastre de gândurile lui Dumnezeu şi cât de minunat şi plin de bunătate este El.

Înainte de a povesti experienţa este important de notat un eveniment important care l-a precedat şi anume că după ce am început să mă dedic trup şi suflet lui Dumnezeu, vocea duioasă a Duhului Său cel Sfânt mi-a şoptit : « Andrei, am văzut dorinţa ta de a cânta cu o inimă sinceră, curăţită de Mine şi de aceea vreau să-ţi dăruiesc melodii speciale, potrivite vocii tale, pe a căror linie melodica vreau să pui versurile ce Eu ţi le şoptesc. » M-am încrezut în promisiunea Sa şi am lucrat în această privinţă timp de doi ani, tot timpul acesta căutând să am o relaţie tot mai apropiată de El.

Numai că atunci când a trebuit să îmi pun talanţii în negoţ mi-am dat seama că nu ştiu cum aş putea să îi înmulţesc. La un moment dat resursele mele erau aproape în întregime epuizate, dar munceam în continuare şi investeam în melodiile despre care Domnul meu imi spunea de mic…. Dumnezeu căruia îi slujesc nu a rămas nepăsător frământărilor prin care treceam şi a trimis un copilas scump al Sau care m-a întărit şi m-a încurajat să merg la şcoala populară de arte pentru a-mi lucra vocea.

Totul a decurs bine o perioadă, însă pe parcurs tot mai mulţi au fost cei care au început să spună că nu trebuie să investesc aşa mult în muzică deoarece în final voi fi dezamăgit… Eram din nou dat inapoi, dar nu puteam să renunţ ; doream cu orice preţ să împlinesc partea mea…Ştiam că Dumnezeu mergea înaintea mea şi croia drumul paşilor mei. Fiind sigur de promisiunea Domnului meu, am înlăturat orice gând de ezitare şi am început să-mi investesc toată energia şi resursele în vederea realizării pieselor făgăduite. Recent, Dumnezeu mi-a înviorat sufletul arătându-mi primele roade, primii talanţi înmulţiţi.

Şi să vedeţi cum… Doamna profesoară de la şcoala de canto, în a carei inimă locuieşte pe deplin Dumnezeu, dupa ce a auzit că am piese compuse, a hotărât fără nici măcar o ezitare să începem repetiţiile la ele deoarece, reluând spusele dumneaei : « Nu poate fi lucrată vocea mai bine pe alte piese decat pe cele compuse »...

Văzând mâna lui Dumnezeu în aceasta, am început cu şi mai mult patos să cânt compoziţiile dăruite de El. Pe parcurs însă curajul de a cânta a fost din nou parţial efasat după ce am avut ocazia să ascult vocile foarte bune ale unor colegi.

Chiar înaintea sărbătorilor pascale, mulţi colegi dintre cei care m-au impresionat prin vocile lor au venit în clasa unde eu urma să fac repetiţii pentru a face urări doamnei profesoare, dupa care s-au hotărât să mai rămînă un timp în clasă, fiind foarte doritori să afle vocile noilor colegi sau aşa zişilor boboci. Pus în faţa acestei situaţii, nu am reuşit să nu mă las copleşit de emoţii : chiar în faţa mea se aflau colegii din anii mai mari cu vocile remarcabile… Neştiind cum să reacţionez, am început să fac semne disperate d-nei profesoarei să nu mă mai pună să cânt, dar zâmbetul dânsei senin mi-a dat de înţeles că nu există cale de întors...

În următoarele zece minute au sosit şi alţi colegi care sunt deja cântăreţi în formaţii…. Iar emoţiile mele se amplificau tot mai mult şi din cauza faptului că în clasă nu mai era nici un coleg de anul I care ar fi putut să mă empatizeze... Aşa au fost îngăduite lucrurile, să fie doar colegi si colege de anul 2 si 3...

In final a sosit timpul când trebuia să cânt. Atât versurile, cât şi stilul, erau total altceva decat ceea ce ei cantau... Dintr-o dată m-au împresurat gânduri de teamă reflectând asupra reacţiei lor deoarece toţi urmau să audă muzica creştină şi cu siguranţă să-şi dea seama că este o compoziţie personală. Doamna profesoară a înţeles ce bătălie se ţinea în mine şi pentru a-mi disipa emoţiile a început să facă o introducere şi o mică prezentare a compoziţiei mele. Numai că teama că voi fi sever criticat şi că voi fi pe timpul cântării ţinta privirilor necruţătoare ale colegilor profesionişti nu-mi dădea pace şi-mi intensifica anxietatea.

Deodată însă L-am auzit pe Duhul Sfânt care mi-a şoptit duios : "Andrei, nu te ruşina cu Mine fiindcă Eu nu mă ruşinez cu tine în întreaga împărăţie, ba din contră, îngerii, serafimii, heruvimii, arhanghelii,cu toţii te cunoaştem pe nume, iţi ştim trăirile, iţi cunoaştem faptele.." Nici nu a fost nevoie să aud mai mult ; doar am tuşit de două ori şi mi-am spus : « Slavă ţie, Tată ceresc, dacă asemenea cadru de evanghelizare creezi Tu, eu fac ce-mi spui ! »

Am cantat o piesă al cărei mesaj mă rugam să fie aşternut de Dumnezeu în inimile lor ….Numai că reacţiile lor nu mi-au parut defel doritoare să asculte mai departe şi descurajarea din nou a preluat controlul în timpul melodiei... Şi mai demoralizat am fost cand am văzut intrând în clasă un coleg pe care eu îl cataloghez precum cel mai bun cântăreţ de la şcoala populară de arte….Totul anunţa că urma să trec pe sub furcile caudine.

Cand am terminat cântarea în clasă erau în jur de opt persoane, dintre care cinci voci profesioniste ce cântă în formaţii destul de cunoscute. Aproape toţi s-au rezumat la a spune placid : « da, faină melodia…. » Însă minunea promisă de Dumnezeu nu s-a lăsat aşteptată : băiatul clasat de mine ca fiind cel mai bun dintre toţi mi-a spus că i-a plăcut mult şi că ar vrea să facem un duet la un concurs mare undeva în afara ţării... Eu am zâmbit politicos, crezând că doar face o glumă pe seama mea, însă în următoarele minute am realizat că vorbea serios.... Ce m-a uimit cel mai mult a fost faptul că mi-a promis că va pune versuri creştine pe piesele lui şi că le va cânta cu mine împreună în locaşul Sfânt şi la conferinţele de tineri... Şi pentru a-şi întări afirmaţiile, imediat a sunat un prieten din cadrul televiziunii locale pentru a-i recomanda vocea mea şi una dintre compoziţii la emisiunea de Paşte...

Dupa ce am vazut cum au decurs lucrurile nu am putut decât să dau cu toată inima slavă Lui Dumnezeu ! În acea zi am invatat o lecţie foarte importantă, şi anume că orice lucru pe care îl faci pentru Dumnezeu va fi binecuvântat....El este mereu cu cei care ÎI caută, cu cei care Îl caută cu toată inima şi niciodată nu va lipsi de niciun bine pe vreunul dintre micuţii Lui…. Cu mult drag v-am împărtăşit acest episod din viaţa mea şi nădăjduiesc să vă întăriţi în credinţă şi să vă puneţi în negoţ cu toată încrederea talanţii dăruiţi de către Tatăl Nostru Ceresc !