De ce este nevoie astăzi?

De ce este nevoie astăzi?

   De ce anume este nevoie pentru ca mii de creştini din bisericile noastre să devină pasionaţi în a propovădui necredincioşilor Evanghelia?

   Unul dintre motivele pentru care nu o facem aşa de mult cum ar trebui este faptul că viaţa este aşa de captivantă, încât ne vine greu să ne gândim la nevoia stringentă, veşnică, spirituală, darmite să mai şi vorbim despre ea. Lumea este pur şi simplu prea interesantă şi captivantă. Ni se pare ciudat să îi stânjenim pe alţii sau pe noi înşine cu gânduri despre oameni care pier. Este greu. Dar viaţa este uşoară.

   Prin urmare, poate că ceea ce va alege Dumnezeu să facă este ceea ce a făcut pentru Biserica din Ierusalim. Ei nu ieşeau din Ierusalim pentru a merge în Iudeea, Samaria şi până la marginile pământului să ducă Evanghelia, aşa cum spusese Isus în Faptele Apostolilor. Ştefan a fost ridicat pentru a purta o mărturie atât de irezistibilă încât  singura cale prin care adversarii lui au putut să-i facă faţă, a fost să-l ucidă.

   Iar când au făcut-o, persecuţia s-a revărsat asupra creştinilor din Ierusalim. "Chiar în ziua aceea a izbucnit o mare persecuţie împotriva bisericii din Ierusalim şi toţi, în afară de apostoli, s-au împrăştiat prin regiunile Iudeii şi ale Samariei." Şi care a fost rezultatul? "Cei ce fuseseră împrăştiaţi vesteau Cuvântul pe oriunde treceau". Ei nu erau predicatori. Erau doar oameni obişnuiţi. După ce au fost alungaţi din casele lor, mergeau peste tot spunând vestea bună.

   Oare nu acesta este un răspuns uimitor la persecuţii, durere, pierdere, exil, lipsa de adăpost? Nu au mers plângându-se peste tot. Nu au mers din loc în loc punându-I întrebări lui Dumnezeu! Au mers peste tot spunând VESTEA BUNĂ! O, de am iubi şi noi la fel de mult Evanghelia şi de am avea mai multă compasiune pentru oamenii pierduţi încât necazurile, tulburările, persecuţia, foametea, goliciunea, pericolul, sabia, arma, teroriştii, să nu ne transforme în oameni plini de teamă care se plâng, ci în vestitori îndrăzneţi ai veştii bune.

   Tocmai atunci când erau persecutaţi, creştinii au mers peste tot spunând vestea bună a lui Hristos. Poate că Domnul va încerca să procedeze în felul acesta. Cu siguranţă El face lucrul acesta în anumite părţi ale lumii şi milioane de oameni sunt născuţi din nou - prin predicarea plină de dragoste, îndrăzneaţă şi limpede a Evangheliei de către creştini persecutaţi.