Într-o Lumină bună...

    Tu ești lumina mea, Doamne! Doamne, luminează întunericul meu! (2 Regi 22:29)
 
    Sunt ani buni de când nu mai prezint știri de televiziune, dar de fiecare dată când îmi amintesc de acele vremuri mă gândesc la cât de bine mă simțeam în lumina reflectoarelor. Nu pot descrie în cuvinte sentimentul pe care îl aveam când stăteam la pupitru, frumos îmbrăcat, cu foile pe masă și prompterul în față, așteptând să intre genericul pe post. Exista, totuși, ceva de care eram adesea nemulțumit: lumina!
    În televiziune, lumina din studio este crucială. Dacă reflectoarele nu sunt poziționate corect și nu sunt aprinse la nivelul potrivit, atunci calitatea imaginii va lăsa mult de dorit. Nu mai contează nici cât de frumos e decorul, nici cât de bine ai fost machiat, cât de superb e costumul pe care îl porți sau cât de bine prezinți informațiile. Totul e compromis. Lumina este factorul care fie îți înfrumusețează aspectele vizibile, fie ți le urâțește.
    E bine să fii întotdeauna într-o lumină bună. Și în viață e la fel ca în televiziune. Lumina în care te scalzi este cea în care te vor vedea cei din jur și în care te vei simți bine sau nu. În cazul ăsta, nu mai pot spune că sunt adesea nemulțumit de Lumină, ci mai curând Lumina ar trebui să fie nemulțumită mereu de mine!
    Lumina este bună, iar asta o aflăm încă de la întemeierea lumii, când Dumnezeu a despărțit-o de întuneric (Geneza 1:4). Asta ar trebui să facem și noi, să separăm mereu tot ce este întunecat în viețile noastre de ceea ce este luminos și bun. Cum facem asta? Simplu: stăm în mai multă lumină, căci întunericul este tocmai lipsa ei.
    Creștinii adevărați sunt precum cetățile aflate pe vârf de munte, deci trebuie să primească suficientă lumină încât să se vadă de la depărtare (Matei 5:14). Ba mai mult, pentru că Dumnezeu ne-a făcut fii ai Luminii (Ioan 12:36), trebuie să răspândim și celor din jur lumina dreptății, a adevărului și a iubirii (Matei 5:16).
    Iar dacă vom face asta pe tot parcursul vieții noastre, iată ce se va întâmpla la sfârșit: cei înțelepți vor lumina ca strălucirea cerului și cei care vor fi îndrumat pe mulți pe calea dreptății vor fi ca stelele în vecii vecilor (Daniel 12:3). Nu-i așa că merită să fii într-o lumină bună?
    Dar unde este ea? Sus, unde altundeva? La fel ca în televiziune, unde reflectoarele sunt puse deasupra camerelor de luat vederi, și în viață tot Sus o găsim. Ioan 1:9 ne dă un indiciu prețios: Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. Așadar, Hristos este Sursa noastră de lumină, Cel care alungă orice urmă de întuneric (Ioan 8:12). Așa că, dacă vrei să umbli în lumină, acum știi pe unde trebuie să pășești: pe Calea Adevărului, spre Viața veșnică...