Iubirea de sine...

Iubirea de sine este cea mai mare piedică pentru om de a ajunge la bunul cel mai înalt

Fiule, ca să dobândeşti tot, trebuie să jertfeşti tot şi nimic să nu opreşti pentru tine. Află că nici un lucru din lume nu te păgubeşte aşa de mult ca iubirea de sine. Cu cât vei avea mai multă dragoste de un lucru oarecare, cu atât vei ţine mai mult la acel lucru. Dacă iubirea ta este curată, simplă şi bine rânduită, nu vei ajunge robul niciunui lucru.

Nu pofti după ceea ce nu-ţi este îngăduit să nu ai şi nu dori să ai ceea ce ar putea să te împiedice şi să-ţi răpească slobozenia dinăuntru. E de mirare că nu te dai Mie din adâncul inimii tale, cu tot ce ai şi doreşti să ai.

De ce te laşi ros la inimă de întristări deşarte? De ce te trudeşti cu griji nefolositoare? Scoală-te şi umblă după voia Mea şi nimic nu te va păgubi.

Dacă tu cauţi când una, când alta, dacă alergi când într-o parte când într-alta şi totdeauna numai după folosul şi plăcerea ta, niciodată nu vei avea pace şi nu vei fi slobod de griji; fiindcă pretutindeni vei da peste neajunsuri şi peste oameni care să-ţi stea împotrivă.

Faptul că ai câştigat un lucru oarecare şi ţi-ai înmulţit mai mult averea, nu adaugă la pacea ta dinăuntru, să le dispreţuieşti şi să le dezrădăcinezi din inima ta. Nu e vorba numai de bani şi de bogăţie, ci de goana după slava deşartă, după vaza şi lauda lumii şi după tot ce trece odată cu lumea.

Schimbarea locului nu aduce sporirea păcii dacă îţi lipseşte râvna duhului. Pacea pe care o cauţi în lumea dinafară nu va ţine multă vreme dacă nu ai temelia adevărată în inimă adică dacă nu te înteimeiezi pe Mine.

Poţi să schimbi locul, dar prin aceasta nu vei fi mai bun; căci răul de care ai fugit, îl vei găsi şi în altă parte, ba poate acolo va fi şi mai mare.

Sprijineşte-mă Doamne, cu harul Duhului Sfânt. Întăreşte în mine omul dinăuntru cu puterea Ta ca să gonesc din inima mea orice grijă şi orice teama deşartă, şi să nu mă las ademenit de nici un lucru, fie mare, fie mic, şi pe toate sa le socotesc ceea ce sunt si eu: trecatoare, şi trecator sunt si eu. Nimica nu e statornic sub soare, ci toate sunt desertăciune şi goana dupa vânt.

O, cât de înţelept este omul care judecă aşa!

Dă-mi, Doamne, înţelepciunea cerească, ca să învăţ să Te caut şi să Te aflu, să Te iubesc şi să Te gust în toate şi mai presus de toate; iar pe celelalte să nu le preţuiesc mai mult decât după rânduiala înţelepciunii Tale celei veşnice.

Învaţă-mă să ocolesc cu înţelepciune linguşirile viclene ale prietenului mincinos şi să sufăr cu răbdare vorbele aspre ale vrăjmaşului.

În adevăr este o mare înţelepciune să nu se tulbure cineva nici de veninul defăimării, nici de mierea linguşirii. Aşa voi putea merge sigur pe calea pe care am apucat.