Maturizarea adusă de greutăţi

Noi creştem în perioadele dificile, nu în cele uşoare. În călătoria noastră cu Dumnezeu, vom da mereu peste greutăţi. Nu putem să le ocolim, ci trebuie să le înfruntăm, căci acestea fac parte din procesul desăvârşirii noastre în El. Dacă preferi să te fereşti de ele, vei pune piedici în calea creşterii tale.

Pe măsura ce depăşeşti diferite obstacole, vei deveni mai puternic şi mai plin de compasiune. Te vei îndrăgosti mai mult de Isus. Dacă ai trecut prin greutăţi şi nu-mi împărtăşeşti punctul de vedere, probabil că nu ţi-ai revenit în urma ofensei suferite. Revenirea ţine de decizia ta. Unii oameni sunt răniţi şi nu-şi revin niciodată. Oricât de crudă ar părea această afirmaţie, a fost alegerea lor.

Isus a învăţat scultarea prin suferinţele pe care le-a îndurat. Petru a învăţat ascultarea prin suferinţele pe care le-a îndurat. Pavel a învăţat ascultarea prin suferinţele pe care le-a îndurat. Dar tu? Ai deprins ascultarea? Sau eşti împietrit, rece, plin de amarăciune şi resentimente? ATUNCI NU AI ÎNVĂŢAT ASCULTAREA!

Da, este adevărat că există unele răni de care nu te vei putea scutura ca raţa de apă. Va trebui să faci eforturi pentru a le lăsa în urmă, luptând să te eliberezi. Dar, în cursul acestui proces, vei creşte şi te vei maturiza.

La maturitate nu se ajunge cu usurinţă. Dacă ar fi aşa, toti ar dobândi-o. Putini sunt cei care ajung la nivelul acesta în viaţă, din pricina rezistenţei pe care o întâmpină. Rezistenţa aceasta apare fiindcă direcţia societăţii noastre nu este una plină de evlavie, ci de egoism. Lumea este dominată de 'domnul puterii văzduhului'. Ca urmare, pentru a ajunge la maturitatea în Cristos, vom avea de înfruntat greutăţile produse de înaintarea împotriva curentului egoismului.

Pavel s-a întors în trei dintre oraşele în care plantase biserici. Scopul lui era acela de a întări sufletele ucenicilor. Însă este interesant de văzut modul în care i-a întărit. El i-a încurajat îndemnându-i să stăruie în credinţă şi spunându-le că:

'în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri'.

Pavel nu le-a promis o viaţă de huzur. Nu le-a promis succes după standardele lumii. Le-a arătat că, dacă doreau să-şi sfârşească alergarea cu bucurie, urma să întâmpine opoziţia numită NECAZ.

Dacă vâsleşti în susul unui râu, va trebui sa depui efort continuu pentru a înainta împotriva curentului. Dacă te opreşti din vâslit şi te relaxezi, vei vedea în final că eşti purtat de curent. Tot aşa, când suntem hotărâţi să facem voia lui Dumnezeu, vom întâmpina multe necazuri. Toate întrebările vor scoate la lumină răspunsul la principala întrebare: VEI CĂUTA SĂ-ŢI APERI PROPRIILE INTERESE, CUM FACE LUMEA, SAU VEI DUCE O VIAŢĂ A LEPĂDĂRII DE SINE?

Aminteste-ţi că, atunci când ne pierdem viaţa de dragul lui Isus, vom câştiga viaţa Lui. Învaţă să-ţi aţinteşti privirea asupra rezultatului final, nu asupra luptei.

Petru exprima atât de bine ideea aceasta:

'Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi; dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Cristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui. '

El compară intensitatea suferinţei cu cea a bucuriei. Cum te poţi bucura cu o aşa intensitate?

Când slava Lui Se va arăta, vom fi glorificaţi împreuna cu El. Glorificarea aceasta are loc în măsura în care Îi permiţi să desăvârşească înăuntrul tău caracterul Lui.

Aşa că, nu privi la ofensă!

Priveşte la slava viitoare! ALELUIA!