Nu este... nu sunt

Nu sunt destui maci să-Ți acopere culoarea sângelui vărsat, nici plânsete nu sunt să-Ți  acopere plânsul.

Nu sunt atâtea "vini" pe cât Te-au făcut de vinovat şi nici chinuri... pe cât ai fost de chinuit.

Nu sunt batjocori ce pot să stea lângă batjocora suferită, nici ură mai mare ca aceea care spre Tine s-a revărsat.

Nu este trădare mai mare ca trădarea pe care-ai primit-o de la cel căruia i-ai spălat picioarele. 

Nu este mai mare durere în tot universul... ca durerea ce-ai suferit-o pentru noi toţi, care stăteam cu "cuiele în mână", așteptând să Ți le batem fiecare... în rănile făcute de alții înaintea noastră.

Nu sunt gemete de durere ca geamătul Tău, nici lacrimi să plângă așa cum Tu ai plâns, ca azi să putem să ne uităm spre ceruri... așteptându-Te.

...Nu este rugă mai adevărată, dulce și sfântă ca ruga-Ți îndreptată spre Tatăl Ceresc, în care-I ceri: "Iartă-i, căci nu știu ce fac"...

Nu este milă mai mare ca mila Ta ce S-a dăruit durerii pentru fiecare suflet...

Nu este dragoste mai mare ca dragostea Ta jertfitoare, pentru ca vieţile noastre să fie scrise în palmele-Ți zdrobite de cuie...

Nu este înviere, decât în Tine, care ne-ai promis viața veșnică...

Cuiele (în text) = păcate