Singura problemă

   Singura problemă

   Aici există o singură biserică, unde merg şi eu. Duminica dmineaţa plec de acasă şi o iau pe deal în jos, către silueta albă a bisericii ce se profilează în depărtare, printre pini. În zilele bune ne strângem în jur de douăzeci de persoane; deseori se întâmplă să fiu singura persoană sub vârsta de şaizeci de ani şi mă simt de parcă aş lua parte la un tur arheologic al Rusiei Sovietice. Membrii bisericii reprezintă un amestec de diverse denominaţiuni; pastorul este independent, şi poartă mereu cămaşă albă. Îl cunoaşte cu adevărat pe Dumnezeu. O dată, aflându-se în mijlocul unei lungi rugăciuni de mijlocire pentru întreaga omenire - pentru darul înţelepciunii pentru conducatorii lumii, speranţă şi milă pentru cei suferinzi şi îndureraţi, ajutor pentru cei obidiţi şi, peste toate astea, harul lui Dumnezeu pentru toţi oamenii - s-a oprit brusc şi a exclamat: 

   "Doamne, Îţi aducem aceleaşi cereri în fiecare saptămână."

   După un moment de surpriză generală, pastorul a reluat rugăciunea... de atunci îmi place de el foarte mult.

                               (Annie Dillard, Holy the firm - Sfântul cel puternic)

   Până acum am tot evitat o anumită carte din Biblie, o carte care abordează tocmai subiectele amintite de pastorul independent, de Richard şi Meg şi de aproape toţi cei ce-şi pun întrebări despre Dumnezeu. Nici o mirare că, după ce am citit scrisoarea lui Meg, am ajuns să răsfoiesc cartea lui Iov.

   E posibil ca Iov, cea mai veche scriere a Bibliei, să fie de maximă actualitate. Portretizarea acestui om ajuns în situaţii extreme - care se confruntă cu abisul într-o lume lipsită de sens - prefigurează problemele lumii moderne. Oameni care resping întreaga Biblie, revin într-una la Iov, pentru inspiraţie. Tema recurentă a acestei cărţi - DE CE ÎNGĂDUIE UN DUMNEZEU BUN SUFERINŢA? - este "singura chestiune care merită discutată", afirmă romanciera engelză contemporană Muriel Spark, în cartea sa, The only problem - Singura problemă. Problema suferinţei este o obsesie a lumii moderne, piatra de moară a teologiei zilelor noastre, iar Iov i-a dat glas de o manieră ce nu necesită îmbunătăţiri şi ajustări.

   Richard se plângea de pierderea logodnicei, a slujbei şi a unei vieţi de familie fericite. Meg striga de durere din pricina pierderii fiului şi a fiicei sale. Cu toate acestea, indiferent de standardul avut în vedere, Iov a pierdut mai mult: 7000 de oi, 3000 de cămile, 500 de perechi de boi, 500 de măgăriţe, şi numeroşi servitori; apoi, toţi copiii lui Iov - şapte fii şi trei fiice - care au murit într-o furtună. În cele din urmă, până şi sănătatea, ultima sa mângâiere, i-a fost luată, trupul fiindu-i acoperit de bube din creştet până-n tălpi. Peste noapte, cel mai de seamă om din tot Orientul a devenit cel mai vrednic de milă.

   În Biblie, Iov este prototipul dezamăgirii pricinuite de Dumnezeu, anticipând astfel orice dezamăgire resimţită de Richard, de Meg sau de oricare dintre noi. Un rabin american a scris o carte ce s-a bucurat de mare succes, intitulată When Bad Things Happen to Good People - Când oamenilor buni li se întâmplă lucruri rele.

   Cartea Iov ridică miza: ea ni-l înfăţişează pe omul cel mai bun, căruia i se întâmplă lucurile cele mai rele cu putinţă.