Numai cel cel te iubeşte

Numai cel cel te iubeşte

Numai cel ce te iubeşte,
Te mai mustră când greşeşti,
Sincer el te preţuieşte,
Nicicând nu te ispiteşte,
Te-ajută să te sfinţeşti.

Numai cel ce-ţi vrea doar bine,
Te respectă, te învaţă,
Nu te face de ruşine,
Când ţi-e plânsul cu suspine,
Prin sfat bun îţi dă speranţă.

Numai cel ce-i pocăit,
Te-ndeamnă la pocăinţă.
Şi-ţi spune să fii cinstit,
Căci Hristos a pătimit,
Să ai şi tu biruinţă.

Numai cel ce se gândeşte,
Şi la el, dar şi la tine,
Adevăr curat grăieşte,
Tot ce zice împlineşte,
De cuvântul dat se ţine.

Numai cel ce aparţine,
Domnului cu-adevărat,
În mod practic te susţine,
Când în ajutor îţi vine,
Cu suflet şi duh curat.

Numai oameni cu credinţă,
Şi prieteni adevăraţi,
Stau cu tine-n umilinţă,
Se roagă cu stăruinţă,
În necaz ajung ca fraţi.

Numai singur Dumnezeu,
Te cunoaşte pe deplin,
Dacă-l chemi când dai de greu,
Te ajută dragul meu,
Îţi dă har şi-un „cer senin.”

Apocalipsa 3:19
Evrei 12:5-10

de Teodor Groza
04.03.2016
Vişeu de Sus