Călătoria-aproape e sfârșită

Călătoria-aproape e sfârșită
Pe-acest pământ şi anii, mulți s-au dus,
Aleargă clipa, viața e grăbită,
Dar nu mă tem, locația-i pregătită,
De Tatăl meu, de Domnul meu Isus.
Revăd cu nostalgie tinerețea,
Văd anii de pruncie-n care eu,
Nu-nțelegeam deloc acuratețea
Cuvântului, nici harul, frumusețea,
Ce ne-a lăsat Preasfântul Dumnezeu.

Și ce a fost, trecut-a ca și vântul...
Fără vreun ghid, fără îndrumători,
Am străbătut în lung și-n lat pământul
Și la final găsit-am doar mormântul,
Împodobit cu jerbe și culori.
Un pas mai am, atât, ca să trec pragul!
Privind țărâna rece, mă-fior...
Îl chem pe Domnul Păcii cu tot dragul,
Căci mi-a purtat în mersul vremii steagul
Și m-a făcut prin El, biruitor.

Îți mulțumesc Isuse, pentru harul
De-a fi un om schimbat și înnoit,
Ai suferit și crucea și calvarul,
Să pot păși cu-ncredere hotarul,
Ce mă va duce sus, în infinit.
N-aș fi putut s-aleg singur cărarea,
Aș fi trăit mai rău ca un ateu,
Prin mila Ta, am auzit chemarea
Și-abia atunci privit-am altfel zarea,
Gândind cine ești Tu și ce sunt eu.

Inima-i nespus de-nşelătoare,
Se schimbă zi de zi, la orice ceas,
Dar sufletul e veșnic, el nu moare,
Ci se înalță tot mai mult spre soare,
De-aceea-n mâna Domnului îl las.
Chiar dac-a fost o vreme-a neștiinței,
În care am făcut doar ce am vrut,
Îmbrățișând perceptele credinței,
Ai dat un nou statut, Doamne, ființei
Şi-ai transformat în aur, ce-a fost lut.

Acum Te rog Isuse, dă-mi putere,
Să merg pe calea Ta curat și sfânt,
Chiar și în clipe grele de durere,
Eu să nu uit de dulcea-Ți mângâiere,
Te-aştept să vii degrabă, pe pământ!
Iar tuturor acelora ce-așteaptă
Și viața lor e ca o frunză-n vânt,
Le spune cu a Duhului Sfânt șoaptă,
Că judecata vine și e dreaptă
Și vai de cei ce nu-s în legământ!

23/02/16, Barcelona-Lucica Boltasu