Dă-mi Doamne putere

Dă-mi Doamne putere din putera Ta,
Să-mi pot duce crucea când viața e grea,
Să-mi dai biruință din Tine Isus,
Să-nalț steagul păcii mai sus, tot mai sus.
Atunci când pe Cale eu răul primesc,
Să rabd pân-la capăt tot ce-i pământesc,
Privirea să-mi fie doar la Golgota,
Să pot înțelege deplin jertfa Ta!

Nu-i nimeni în lume mai bun și mai sfânt
Decât Domnul slavei, Eternul Cuvânt ,
Nimic sfânt în lume de vom căuta,
Noi nu vom găsi, cât păcatul e-n ea.
De-aceea Te rog, o, Părinte Preasfânt,
Îndură-Te astăzi de întregul pământ,
De mâine pleca-vom noi spre veșnicii,
Spre ce destinații cu toți vom păși?

Căci e nepăsare în al Tău popor,
Prin verbul "a crede" mulți cred că nu mor,
Dar nu e trăire, nici har, nici suspin,
Biserica doarme, când strigă Amin!
Coboară o, Doamne din slavă, aici,
Pe cel ce-i în vale, cu drag să-l ridici,
Căci zace și plânge, lovit și scuipat,
Trecut-au atâți dar nu l-au ajutat.

O, vino în lumea de chin și dureri,
Revarsă balsam și ne dă mângâieri,
Al Tău Duh să lege ce nu e legat,
Să curețe tot ce de om e-ntinat.
Ne iartă de faptul că suntem așa,
O frunză uscată, o urmă de nea,
Mă-ntreb dacă suntem, am fost și vom fi,
De încă nu știm, ce înseamn-a iubi...

O viață...Ce-i asta? Un licăr și-apoi,
Ce vom fi noi oare în viața de-apoi?
O floare, un cântec, izvor sau o stea?
Sau flacără-n care etern noi vom sta?
Tu, omule, crezi că trăi-vei mereu,
Întoarce-ți azi fața spre-al tău Dumnezeu,
Te lasă de idoli și nu fi avar,
Te așteaptă în cer un palat de cleștar!

Venit-am săraci și goi pe pământ,
Tot goi vom pleca înspre negrul mormânt,
Dar cei ce vor crede în Domnul Isus,
Primi-vor o haină și-un loc în cer sus.
Și nu doar să credem! Să nu ne-nşelăm!
De credem Cuvântul să-L și aplicăm!
Și nu-i treaba noastră de altu-i altfel!
Alege: Mamona sau Emanuel?

Veni-va curând și acel ultim ceas!
Te uită atent, ce vei lua, ce-a rămas
Din truda continuă! În suflet ce ai?
Vei lua doar cu tine ce altuia dai!
Ai dat bunătate? Aceasta-i primi!
Ai rupt pâinea-n două? Flămând nu vei fi!
Ți-ai dat haina celui ce frigul simțea?
Căldura Iubirii va fi haina ta!

De mâine te cheamă la Tronul de har,
Ești tu pregătit să te-apropii de-Altar?
Putea-vei călca în Sion bucuros?
Sau tina te trage mai jos, tot mai jos?
Descalță-te prieten și frate, îndat,
De tot ce e putred și fals și păcat!
Te-mbracă cu haina cea albă de in,
Maranata, să strigi veghetor! Și Amin!

22/08/16, Barcelona- Lucica Boltasu