Nu-i de-ajuns...

Nu-i de-ajuns...


Nu-i de-ajuns să-L vezi pe Isus
Cum lucrează în jurul tău
Dacă tu nu ești dispus
Să primești din harul Său...

La ce bun că-I vezi lucrarea
Și că spui că-I simți prezența
Dacă-I tot respingi chemarea
Și-I recuzi Omnipotența...

Nu-i de-ajuns să vezi ca corbul
La distanță, pe pământ
Dacă nu vezi ca și orbul
Ce-a văzut pe Cel ce-I sfânt...

La ce bun vedere bună
Și priviri așa trufașe
Dacă duhul ți-o lacună
De dorințe pătimașe...

Nu-i de-ajuns să vezi că prostul
Își găsește-un rost și-i sfânt
Dacă tu nu-ți afli rostul
Studiind Sfântul Cuvânt...

La ce bun să cauți într-una
Zisa „fericire-a vieții”
Când aceasta e doar una,
Scrisă-n Cartea Eternității...

Nu-i de-ajuns să vezi mulțimea
Ce-L urmează pe Hristos
Dacă-ți tot urmezi micimea
Gândului tău lunecos...

Că în zadar e orice luptă
Dacă nu ți-ai curățat
Cugetul, să faci o faptă
De Duhul încredințat...

Nu-i de-ajuns să vezi ce pace
E în prezența Domnului
Dacă ție nu-ți prea place
Să-odihnești pe brațul Lui...

La ce bun să cauți mereu
Plinătate-n toate cele
Dar n-o cauți în Dumnezeu
Să te și bucuri de ele...

Nu-i de-ajuns să știi că rostul
Nu ți-e aicea pe pământ
Când nu hotărăști ca-n totul
Să privești spre Cerul Sfânt...

La ce bun să cunoști drumul
Spre-o comoară minunată
Dar să hoinărești prin scrumul
Din „ruina”-ți de-altădată...

Cui i-ajută Legământul,
Harul, Jertfa și iertarea
Dacă-I respinge Cuvântul
Și-I refuză împăcarea...

Nu-i de-ajuns să ai Lumina
(„Sub obroc”), în bibliotecă,
Dacă Ia nu-ți spală vina
Luminând a ta „potecă”...

Dacă-n mintea ta-i tot noapte
Ochiul sufletului tău
Nu cunoaște alte fapte,
Te duce din rău în rău...

Și-acest rău este împietrirea
Inimii în totalitate
Și face ca Mântuirea
Să rămână în veci departe...

La ce bun să știi, să crezi
Totul despre Sfântul Miel
Când refuzi să-ți ancorezi
Pe deplin nădejdea-n El...

Nu-i de-ajuns să știi de „sare”
Și de drumul ce-l îngust
Dacă nu-l urmezi cu-ardoare
Și de Cer n-ai nici un gust...

Nu-i de-ajuns să știi Cuvântul
Și n-ajunge să-L vestești
Tot, cutreierând pământul
Dacă tu nu-L împlinești...

La ce bun că Împărăția
A intrat și-n casa ta
Dacă tu n-ai bucuria
De-a te desfăta în Ea...

La ce bun să știi că-n Rai
Domnul, loc ți-a pregătit
Dacă tu nu vrei să-l ai
Și-l respingi necontenit...

Viața însă-și spune lucruri
Care-amar ne osândesc...
Dar nevoie nu-i de „trucuri”
Ci de oameni ce trăiesc...

Nu-i târziu pentru-a alege
Încă viața adevărată...
Fericit cine înțelege
Și-o leapădă pe cealaltă...

28/04/2011*Ioan Hapca
(Zaragoza)