Plânsul meu...

Plânsul meu...

- De ce gemi suflete iertat
de Domnul milei,
Care te-a răscumpărat?
De ce suspini și plângi încetișor,
cu ochii țintă spre Izvor?
De ce te uiți cu-nfiorare
și stai sub greua apăsare?

- Cum să nu gem și să nu plâng,
când îi aud pe unii înjurând și-n loc de
mulțumire pentru: pâine, sare, miere,
Îl blestemă pe Dumnezeu
cu vorbele iadului - fiere?!

Și-n loc de mulțumiri în sănătate,
'L înjură-n vorbele atâta de spurcate...?!
Cum să nu gem, când tinerii ca Iosif,
Iosua sau David, ce ar putea să
Îl slujească în iubire și credincioșie,
L-au lepădat prin fapte,
trăind o viață-n silnicie?!

- Cum să nu gem, când maici-înlăcrimate,
îi poartă suspinând, iar ei,
păcătuiesc cum nu se poate,
cu mâinile atât de murdărite-n,
faptele nelegiuite...?!

- Cum să nu plâng,
când vatra-i plânsă,
amenințată și distrusă,
furată și batjocorită,
cu-averea într-o altă țară dusă?!
- Cum să nu plâng,
c-au retezat prin furt hainii,
şi viața fiilor români, păduri de brazi,
lasând în urmă,
atât dezastru și-un nume de rușine?!

- Cum să nu gem când nu mai pot răbda,
batjocora din țara mea și
plânsul mamelor atât de chinuite?
- Cum să nu gem și să nu plâng,
când veneticii-au omorât
şi cântul ciocârliilor în crâng;
iar apele... pământul este otrăvit
de lăcomia aurului, atât de râvnit?

- Când fetele-au uitat ce este fecioria;
Ademenite...
Departe de mama scumpă România,
când grâu-n țară încă mai rodește
și strugurii atârnă-n vie;
Dar în suspini, bătrânii plâng în rugi,
cu gândul la iubiții-României - prunci?!

- Îmi arde sufletul și geme,
de stau în rugă sau-s pe drum;
Suspin-naintea Celui ce-I Lumină,
sperând ca printre lacrimi grele,
despre români și țara ce ne-a dat-o
să mă asculte, să privească la
viața României... păcat-scrum...


19 aprilie 2015
Sanda Tulics-Oconomowoc