Pomul bun și pomul rău

Uită-te la pom și vezi de ai altoiul,
Ce Domnu-n Golgota l-a pus,
De nu l-ai aruncat pentru plăcerea lumii,
Și-a poftelor în care ea te-a dus.

Uită-te și vezi de-are dulceață,
Rodu-altoit ce Domnul ți l-a dat,
Și -ntreabă-te de -ntreaga-ți viață,
Rodit-ai din altoiul cel curat?

Mâncat-a cineva din rod?
În fapte de credință ai rodit?
Sau fost-ai ca smochinul sterp,
Pe care Domnu-a vrut,
Gasindu-l gol, să-l vadă smuls
Că-n el rodire n-a găsit?

Te uită bine și gândeste:
La fapte și te pocăiește,
Pe Calea sfântă te îndreaptă,
Înima-ți fie-nțeleaptă!

Că-n pomul fără rod găsești doar frunze,
Doar ...bate vântu-n el și-n care,
Tot fel' de păsări stau ascunse,
Ține doar umbră
Atâta -i , pentru fiecare...!

Dar pomul bun, dulci poame face,
Te satură, de mulțumești îndată.
Înflorește, vizitat e de albini,
Din floare i se vede a sa dulceață,
Ce-i vine de la rădăcini.

La vremea hotarâtă de rodire,
Împrăștie dulceată, aduce bucurie,
Și satură pe fiecare,
Căci este pom plantat de :
Sfântă Mâna de -ndurare!





22 noiembrie
Sanda Tulics