Să fii oştean al lui Cristos

Să nu te joci de-a mântuirea, să nu te amăgești crezând,
Că doar schimbându-ți o religie, ai izbăvire pe pământ,
Mă uit în jurul meu la oameni, nu ca să critic! Vreau să spun,
Că viața curge, curge-ntr-una, e ca balonul de săpun,
Acum îl vezi! Frumos se-nalță spre-albastre zări, cu dor nescris,
Apoi, minunea se destramă... A fost real, a fost doar vis?
Mai ieri de-o șchioapă, aspirații, puteri de stâncă și granit,
Dar alergând pe drumul vieții, vigoarea s-a cam ofilit.

Unde e seva tinereții? Unde-s puterile de-atunci?
Am tot muncit pe astă glie, crezând că vom fi veșnic prunci.
Și azi, cu tremur în vorbire, cu ochii mici, încețoșați,
Am vrea să-ntoarcem roata vieții, să fim cuminți, să fim curați,
Născuți în vremuri și în spații, în care n-am avut cuvânt,
Am adăugat firii corupte, pământului, mai mult pământ!
Nu am lăsat duhul să-și facă lucrarea lui de întregire
Și i-am oprit ascensiunea spre locul sfânt, spre nemurire.

Apoi, văzând eșecul firii, ne-am căutat un loc mai 'nalt,
Schimbând locașul meditării, crezut-am c-am făcut un salt.
Dar vai, puterea cărnii strigă, nu-i transformare, nu-i regret,
Nu este nici o pocăință în omul filozof, proclet.
Da, ne condamnă chiar trăirea! Nu locul face pe om sfânt!
Nu o clădire, o religie, îți dă valoare pe pământ!
De faci acum o incursiune, în tot ce ești, în tot ce faci,
Îți vei vedea doar amăgirea şi în ce vale-adâncă zaci.

Căci ai omis din ecuație esența vieții, Trinitatea,
Tatăl și Fiul, Duhul care îți poate-aduce libertatea.
Sfințenia Celui care Este, care a fost și o să fie,
Va fi mereu reperul care te va-ndruma spre veșnicie,
Oprește-te din alergare! Timpul, oricum nu stă pe loc!
De n-ai gândit până acuma că viața ta nu e un joc,
Că nu-i hazard, nu-i întâmplare ce poți învinui oricând,
Întoarce-te-n origini prieten! Isus v-a reveni curând!

Vei fi răspunzător de anii ce i-ai trăit, ce ți s-au dat,
De nu te-ai împăcat cu cerul, vei fi de Tatăl judecat,
El este bun, milos, dar este deopotrivă drept și sfânt,
Nu va permite urâciunii să stea alături de Cuvânt.
Nu poți sluji la două case, la doi stăpâni nu poți sluji!
Ori cu Părintele din slavă, ori cu Mamona vrei să fii!
Căci după roade se cunoaște acel ce s-a căit deplin,
El se implică în lucrare! De-a face bine, nu-i străin!

E-o luptă zilnică cu eul, îngenuncheat cere-ndurare,
Căci vede slăbiciunea cărnii, că nu-i statornic pe cărare,
Dar stăruieşte-n rugăciune, postește des, iubește, iartă,
În toate are ghid Cuvântul, care alină-ndrumă, ceartă.
El nu se supără degrabă, când fratele mai slab greșește,
Ci face cum spune Scriptura! Știe că Domnul fericeşte!
Să nu te joci de-a mântuirea prieten drag! Nu e târziu,
Să te încrezi în jertfa Celui ce este Domn și este viu!

Oprește-te din alergare, timpul oricum nu stă pe loc!
De n-ai gândit până acuma că viața ta nu e un joc,
Că nu-i hazard, nu-i întâmplare ce poți învinui oricând,
Întoarce-te-n origini prieten, Isus va reveni curând!
A fost o jertfă ce inclus-a trecut, prezent și viitor,
La Golgota, Isus Mesia, făcu pe om biruitor,
De vrei să ai pace deplină, să fii în toate bucuros,
Te leapădă de zgura lumii și fii oştean al lui Cristos!

01/03/2016, Barcelona-Lucica Boltasu