Te rog să nu le ții în seamă, Tată...

Te rog să nu le ţii în seamă, Tată...

Ți-aduc ofranda sufletului-nrourat,
De ploaia Duhului Tău Sfânt,
Chiar dac-afară strigă ca turbații
Șacalii, mușcă din copiii Tăi
Ce se aveau cândva ca frații,
Copiii-Sfântului Tău Legământ.

În noaptea grea de-afar' din lume,
Făr'de copiii-Ți în veghere,
Primește-mă așa cum sunt,
'Ntristată de durere...

Ca Tin' ce vezi din cerul sfânt,
Cum din ''politică-nvrăjbită'',
Poporul pentru care Te-ai jerfit,
Din pocăință și-au ieșit și
Piere... din nesăbuință.

Pornirea rea a inimilor lor,
Schimbarea stării sufletesti cu-atâta ușurință,
Mă-ndeamnă să mă-ntreb:
Te-au cunoscut vreodată, cu adevărat,
În viața lor, se mai găseşte-un gram de pocăință?

Mi-e greu, mă doare și mă simt trădată,
De cei cu care Ție, mă-nchinam ... odată...
Eram în părtășii, în bucurie,
Mâncam la Cina Ta, cântând: Slavă, mărire...

Mă rog cu lacrimi pentru ei,
Mă rog și pentru mine,
Te rog să nu le ții în seamă scump-Stăpân,
Ne iartă, Te rugăm, și scoate-ne la bine...


14 noiembrie -2014
Sanda Tulics