Înțelepciunea și mustrarea

Înțelepciunea și mustrarea


Acel ce capătă mustrarea
În toate, știința o iubește
La urmă, va primi iertarea
Dar cel ce-i rău se amăgește

Acel ce-i rău se îndărjește
Și prinde în rău, rădăcină
Femeie care strălucește
Pentru al ei soț, e cunună

Acel care-i neprihănnit
Numai în adevăr trăiește
Însă cel rău e părăsit
Căci el, minciuna o iubește

Cel drept rămâne în picioare
Dar cel rău este răsturnat
Primește binecuvântare
Apoi, la moarte este dat

Un om care e credincios
E plin de milă și iubire,
Cu animalele-i milos
Este un om plin de simțire

Dar, omul care rău gândește
E lacom și e hrăpăreț
Doar ce nu e al lui, dorește
Este fălos și îndrăzneț

Cu vorbele-i nechibzuite
Despre oricine, rău bârfește
Cuvintele-i sunt auzite
Și multe suflete, rănește.

Amin

Câmpia Turzii, 10 noiembrie 2015