„Și toți s-au umplut de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi după cum le da Duhul să vorbească.” (Fapte 2/4)
Vorbirea în alte limbi a fost rezultatul umplerii cu Duhul Sfânt. Același lucru îl putem spune și în cazul ucenicilor lui Ioan care s-au întâlnit cu Pavel în Efes. În urma punerii mâinilor de către apostol, ucenicii s-au umplut cu Duhul Sfânt - au vorbit în alte limbi - însoțite de tălmăcire (proorocie) (Fapte 19/6) Mai târziu Pavel scrie o scrisoare către această „grupare” (Biserică) și le amintește de acest eveniment:
„Și voi după ce ați auzit cuvântul adevărului ați crezut în el și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt care fusese făgăduit.” (Efes. 1/13)
Pe parcursul epistolei, Pavel revine la această „temă” și îndeamnă: „Fiți plini de Duh.” (sau după trd. nouă): Rămâneți plini de Duh.
Este singurul loc unde Pavel menționează necesitatea plinătății Duhului Sfânt și a fost cerută unor creștini care nu au avut nici o contribuție la acea „umplere”. Așa că suntem nevoiți să ne punem întrebarea:
Plinătatea Duhului Sfânt depinde de noi, sau în mod exclusiv de Dumnezeu?
Cu ce a contribuit mulțimea la „Cincizecimi” pentru umplerea lor cu Duhul Sfânt? Cu nimic...
Doar să stea în așteptare...
Din cele 120 de persoane prezente în „odaia de sus”, oare toți erau îndreptățiti să fie umpluți cu Duhul Sfânt? Poate că nu... Dar „umplerea” s-a făcut fără excepție.
O primă concluzie:
Umplerea cu Duhul Sfânt nu atârnă de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.
Exemplu: Într-un moment de „criză” spirituală, Dumnezeu ridică din „anonimat” un bărbat cu puteri supranaturale, dar cu slăbiciuni ca toți oamenii. Unde o fi fost Ilie până să urce pe „scena lumii” și să facă una dintre cele mai mari „revoluții spirituale” din istoria omenirii? Nu știm...
El începe într-un mod excepțional:
- proorocește cu maximă exactitate că nu va fi ploaie și chiar nici rouă decât după cuvântul său.
- proorocește văduvei din Sarepta că nu i se va termina făina și undelemnul...
- învie fiul văduvei din Sarepta.
- se roagă să coboare foc din cer ca să mistuie jertfa.
- proorocește din nou precum că se apropie ploaia.
Pe lângă toate acestea, este în măsură să hotărască singur ce va face cu puterea pe care o deținea și chiar să dea exact cât i s-a cerut. (2 treimi)
Aceasta înseamnă plinătate...
Dar ce o fi făcut Elisei în mod deosebit față de alții ca să fie desemnat cel ce va primi „oferta” din partea lui Ilie?
Ne-am obișnuit să ni se spună că printr-o „apropiere” mai mare de Dumnezeu, cu post, rugăciune și fapte bune, am putea deveni mai „plini”. Da. Așa este. Putem deveni:
Plini de roada neprihănirii, (Filip. 1/11) plini de blândețe, (Tit 3/2) plini de bucurie, (Luca 10/17) plini de cunoștință, (Rom. 5/12) plini de încredere, (2Cor. 5/68) plini de înțelepciune, (Luca 2/10) plini de îndrăzneală, (2Cor. 2/10) plini de milă, (Iacov 5/11) plini de râvnă (Matei 26/41) s.a.m.d.
Dar umplerea cu Duhul Sfânt depinde exclusiv de Dumnezeu și nu de noi.
Exemplu biblic: Despre Ioan Botezătorul citim: „El va fi mare...și se va umple de Duhul Sfânt încă din pântecele mamei lui.”
Un prunc predestinat să fie plin de Duhul Sfânt chiar înainte de a se naște. Cu ce o fi contribuit el la aceasta?
În Fapte 9/17 citim că prigonitorul Saul a fost umplut cu Duhul Sfânt la 3 zile de la convertire. Omenește parcă nu-i drept, deoarece sunt creștini care toată viața s-au ostenit și chiar și-au dorit să fie plini de Duhul Sfânt și n-au fost... Dar dumnezeiește este normal, deoarece Dumnezeu i-a spus lui Anania: „Du-te că este un vas pe care l-am ales să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor.” (Fapte 9/15) Nu întâmplător apare expresia „vas”. Nu. „Vasul trebuia umplut” pentru misiunea dificilă pe care o avea de îndeplinit.
Cu toții probabil știm că plinătatea Duhul Sfânt s-a împlinit la „Cincizecimi”.
Dar prin excepție „plinătatea” a existat și înainte de cinicizecimi.
Exemplu: Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt (Luca 1/41)
Ioan Botezătorul plin de Duhul Sfânt din pântecele mamei lui. (Luca 1/15)
Zaharia s-a umplut de Duhul Sfânt și a proorocit...(Luca 2/67)
Este clar că Dumnezeu și-a găsit plăcerea în această familie.
Oamenii care au avut o misiune specială au fost umpluți de Duhul Sfânt.
Așa că citim în Fapte 4/29,30,31 că ucenicii chemați în dificila misiune de a extinde Împărăția lui Dumnezeu, au fost nevoiți să se roage:
„Și dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu îndrăzneală și întinde-Ți mâna să se facă tămăduiri minuni și semne în numele robului Tău celui Sfânt Isus.”
Rezultatul rugăciunii: Toți s-au umplut de Duhul Sfânt.
Rezultatul pe teren: „Prin mâinile apostolilor se făceau:
- multe semne și minuni
- numărul celor ce credeau se mărea tot mai mult,
- scoteau pe bolnavi în ulițe , pe așternuturi ca atunci când va trece Petru măcar umbra lui să treacă peste ei.
- mulțimea alerga și aducea pe bolnavi și pe cei chinuiți de duhuri și toți se vindecau.(Fapte 5/12-16)
Concluzie: Nu este în puterea noastră de a fi sau nu plini de Duhul Sfânt ci este alegerea lui Dumnezeu.
Mulțimea credincioșilor erau toți un suflet și un gând (Fapte 4/32) Câtă unitate!
Apostolii le-au spus: „Alegeți din mijlocul vostru 7 bărbați plini de Duhul Sfânt.” Dar nu erau toți plini de Duhul Sfânt? Sigur că nu...
Este evidențiat în mod deosebit unul din mulțime: „Au ales pe Ștefan, bărbat plin de credință și de Duhul Sfânt.”
Niciuna din aceste două virtuții nu depinde de cineva, deoarece despre credință citim în by Ads"> Romani![]()
12/3: „Potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia.”
Deci și „plinătatea” credinței este tot oferta lui Dumnezeu.
Era absolut necesar ca Ștefan să fi fost plin de credință și de Duhul Sfânt deoarece urma să depună mărturie chiar cu prețul vieții. Dar pentru a trece de momentul acesta dificil în Fapte 7/55 citim: „Dar Ștefan plin de Duhul Sfânt și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”
Așadar, plinătatea Duhului Sfânt nu a fost și nu este ceva la îndemâna oricui. Este chiar dificil de procesat de mintea omenească modalitățile folosite de apostoli când a fost vorba de a „gestiona înzestrările” lui Dumnezeu. Cu ei s-au adeverit cuvintele psalmistului:
„Paharul meu este plin de dă peste el.” (Ps. 23/5b)
Samaria primește cuvântul dar nu știau căci convertirea lor a fost „opera” Duhului Sfânt, așa că Petru și Ioan a trebuit să se deplaseze în cetate ca ei să „experimenteze părtășia” cu Duhul Sfânt. Dar cum?
Propunând „seară de stăruință”? Nu. Ci punându-și mâinile peste ei.
Așa se manifestă un creștin plin de Duhul Sfânt. A fost un transfer de Duhul Sfânt din „vase supra-pline” în niște „vase” goale.
De regulă noi dorim ca Duhul Sfânt să se coboare din cer fără să știm că El este printre noi pământenii. În Vechiul Testament ni se prezintă o ilustrație foarte interesantă:
În scopul ajutorării unei văduve, Elisei o întreabă: „Ce ai în casă?” „Un vas cu untdelemn” Era plin... „Mai adă „vase” de prin vecini și nu adu puține. Din „vasul plin” toarnă în cele goale.”
Concluzie: Untdelemnul n-a curs „de sus”, ci a fost turnat dintr-un vas plin existent în casă. Există în „casă” un „vas plin?” toarnă din el și nu aștepta să curgă din cer. În același mod a procedat și Pavel cu ucenicii lui Ioan. (Fapte 19/6)
Atenție: Este posibil ca aroganța să ne determine să credem că noi suntem „plini” și vrem să-i ajutăm și pe alții să primească sau să se umple.
Însă cercetând Scripturile, actualizând situația și comparând manifestările oamenilor plini de Duhul Sfânt din Noul Testament cu noi cei din vremea de astăzi, vom constata foarte ușor că atât cei ce prin „stăruință” doresc să primească Duhul Sfânt, cât și cei ce pretind că sunt „plini” și doresc să „ajute”, este posibil să fie tot atât de goi.
Tocmai în acest sens Duhul Sfânt a spus Bisericii din Laodicia de atunci și „Laodicei” de astăzi:
„Pentru că zici: Sunt bogat și nu duc lipsă de nimic, și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac și gol...”
„Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc ca să te îmbogățești, haine albe ca să te îmbraci cu ele și doctorie pentru ochi ca să-ți ungi ochii și să vezi...”
